Brandul personal e un concept la moda. Trebuie sa te porti ca si cum tu esti un produs iar numele tau e o marca. O versiune mai noua si mai perversa a vechiului concept de onoare pe post de bunul cel mai de pret alaturi de numele fara pata.
Acum brandul se construieste la televizor, cu fard gros si obraznicie. Cu cat obraznicia e mai mare, cu atat creste audienta si o data cu ea brandul care se umfla precum pepenii la sfarsitul verii. Body language se cere la tv. Gesturi largi si mina docta, nu continut si logica. Agresivitate si mistouri aruncate in sictir catre interlocutor, nu bun simt si respect fata de colegii de platou. Stie orice "marketier personal" ca mai mult de 90% din comunicarea de la tv e non verbala si ca telespectatorul are creierul prea amortit ca sa urmareasca demonstratii logice complexe. Si iata cum ecranul tv a devenit o parada a formelor fara fond iar curvele siliconate au ajuns vedete sub titulatura de "asistente".
Dar acum e criza. Iar in criza oamenii devin mai selectivi si mai atenti la lucrurile cu adevarat importante. A venit in sfarsit vremea celor care fac treaba si mai putin a chibitilor cu stiinta brandului personal care comenteaza de pe margine. La munca, baieti, nu la intins mana! Mogulii au o momentan o perioada mai proasta.
