La multi ani 2011!

Am revenit din nou pe blog. L-am abandonat cateva luni, dar m-am intors. Am multe de spus, intotdeauna am avut multe de spus. Doar ca degetele alearga pe tastatura mai incet decat imi zboara gandurile din idee in idee ca un roi de fluturi multicolori. Si acum am multe de spus, dar trebuie sa ma concentrez. Un pic de focus!
Deci, la multi ani pentru anul acesta. Un an cu 1 la sfarsit este primul dintr-o serie de zece, nu-i asa? De zece ori mai inceput decat orice simplu inceput de an. Sper sa ne ridicam cu totii la inaltimea momentului.
PS: Urasc DJ-ii care freaca in fiecare zi acelasi play-list. Ar trebui sa fie pedepsiti la modul grav. O pedeapsa buna ar fi sa asculte numai Modern Talking un an intreg. Asa s-ar lecui cu siguranta... C-mon, people, un pic de creativitate nu strica! Parol!

Cine ma mai enerveaza

E la moda sa scrii cine te enerveaza. Sau asa mi se pare mie. Ei bine, nu pot rezista tentatiei, asa ca am sa va impartasesc cine ma mai enerveaza pe mine:

Mircea Badea, din principiu, fiindca stiu cat m-a enervat ani de-a randul. Acum ma enerveaza doar amintirea lui Mircea Badea, el nu mai reuseste sa ma enerveze deoarece lipseste contactul. Respectiv, el nu mai reuseste sa intre in contact cu mine fiindca eu am reusit sa ma las de masochism si nu mai privesc emisiunea cu pricina.

Grigore Cartianu fiindca se afla intr-o pozitie profesionala cel putin ciudata, data fiind formatia lui.

Olguta Vasilescu fiindca este dovada vie a faptului ca politica romaneasca inseamna sa faci rating la televizor iar a face rating la televizor inseamna sa fii o panarama tare-n gura.

Pensionarul spion de pe scara blocului meu fiindca imi aduce mereu aminte cat de urat era comunismul si cat de urata este batranetea iar eu n-am chef sa ma gandesc la asta.

Realitatea TV fiindca imi demonstreaza aproape cotidian ca a face o televiziune de stiri inseamna "Breaking news" si exclusivitati care se obtin greu si din cauza asta ziaristii inceteaza sa mai fie nobili si se transforma in ciocli si scormonitori prin gunoaie.

Gata, m-am mai racorit un pic. Mai am o lista lunga, dar o pastrez pentru alta zi.

Viata la ora 02.00 AM

Ultimul Time Out are pe coperta titlul "Generatia 2 AM". Interesant materialul. Probabil ca va va deschide apetitul pentru plimbari nocturne si va va demonstra ca Bucurestiul poate sa fie un oras frumos cu conditia sa nu fie prezenti o mare parte din oamenii care-l locuiesc. Pontul meu: Zona Hilton, Palatul regal, fosta Cina. E frumos. Foarte frumos!

Reteta succesului

"Pauzele lungi si dese / cheia marilor succese!". Asta e o vorba pe care am luat-o intotdeauna ca fiind la misto. Adica o gluma. In ultima vreme inclin sa cred ca este cel putin pe jumatate corecta. Mai precis, cheia succesului o reprezinta pauzele dese. Nu are nici un rost sa te chinui acolo unde nu poti inainta. Mai bine fa o pauza, linisteste-te si cauta un alt unghi!
Nu cred ca pauzele astea trebuie sa fie prea lungi. Dar, stiu eu ce-o sa fie peste cativa ani?... Parca vad ca asa cum am descoperit jumatate de adevar, voi reveni pe blogul asta sa va spun ca vorba dintru inceput este purul adevar. Maxim am zis!

Una din acele zile

Exista zile bune si zile rele. Exista si zile cu bune si rele, dar nu despre alea vreau sa vorbesc acum.
Stiti zilele alea cand te bagi in pat zambind, cand trupul e obosit si mintea e plina si e bine si e implinire? Cand eram copil erau zile din astea multe. Zile cand imi spuneam ca a fost frumos si m-am jucat mult. Cand invatam lucruri si eram multumit de mine... Mi-au mai fost date zile din astea si mai recent. Nu-mi amintesc exact ce se intampla, imi ramane doar starea aceea de bine si zambetul din i terior atunci cand ma bag in pat la culcare.
Apoi mai sunt zilele alea cand vreau sa sparg ceva, sa lovesc cu capul si cu pumnul. Atunci creierul imi fierbe si gura mi se usuca si seara cand ma bag in pat nu-mi gasesc linistea. Nu pot sa dorm, sar din pat si urlu inauntrul meu si ma rastesc la oameni. Ma cert si injur birjareste si urasc deopotriva oameni si lucruri.
Azi e o zi din astea rele. Au fost mai multe din astea in ultimul timp. La astept pe alea bunele...

Ma enerveaza FB

Ma enerveaza facebook de mor! Ma enerveaza cum incearca lumea sa-si faca publicitate. "Lauda de sine nu-mi miroase bine!" Zau?!? Pai dac-ar fi asa, facebook ti-ar muta nasul din loc. Si totusi nimeni nu se plange de duhoare...
Singurul lucru bun al FB este ca omoara blogurile. Stiu eu unii carora le-au decazut asa de tare blogurile ca simt nevoia sa le faca reclama pe FB. Ceea ce e ok, doar ca ma intoarce la ideea initiala. FB pute de-atata lauda de sine.
Stie cineva cine a inventat conceptul de "personal branding"? As vrea sa-i trag un scuipat in freza respectivului. Si vreo doua-trei suturi in cur. Cu blandete, nu sa-l doara. Doar asa, ca sa inteleaga ce si cum cred eu despre "brandul" personal. Si as mai dori ca toti aia care se cred produse ce trebuie "marketate" sa-si tatueze coduri de bare in frunte ca sa fie clar.
Altfel, sunt nerabdator sa vad maine daca mi-a mai dat cineva prietenia! Poate mai conving niste fraieri sa-mi citeasca blogul in felul asta...

Subsolurile igrasioase ale ratiunii

In Romania, subsolurile sunt mizere. Igrasioase daca nu inundate, reci, neprietenoase, pline de sobolani si gandaci.
Am vazut subsoluri si in alte tari. Nimic de-a face cu estetica sau cu arta. Functionale si atat. Garaje, extinctoare, spatii de depozitare, beton rece dar curat.
In subsolurile articolelor din online-ul romanesc se gasesc comentatorii. Frustrati, nefututi, plini de puroi gata sa dea pe-afara daca-i atingi. Ascunsi in intunericul anonimatului ei latra, maraie, gherane pe oricine are nesansa de a se afla in zona.
User generated content?!? Eu, unul, incep sa ma indoiesc de beneficiile chestiei asteia cu comentariile. Sa mergem inainte, totusi, si sa ne bucuram de virtutile libertatii de opinie!

Google e dusmanul

Pentru mine Google e dusmanul. Il folosesc in fiecare zi si totusi nu-mi place de el. Nu sunt multumit de optiunile pe care mi le ofera atunci cand caut. Nu-mi place ca e un monopol la care trebuie sa te duci in genunchi daca vrei ceva. Nu-mi plac angajatii de acolo care sunt precum niste sectanti ce nu au voie sa povesteasca nimic din interior. What happens in Google stays in Google!
Un judecator asa de prost si de autosuficient nu am vazut de pe vremea aluia care a ramas celebru pentru replica "Statul sunt eu!". Iti livreaza bullshit la cautare, e vina ta ca nu sti sa cauti. Site-ul tau nu e relevant pentru ei, e vina ta ca nu cunosti SEO. Parca totul incepuse cu fasptul ca ei erau asa de destepti incat intelegeau cum merge treaba cu site-urile. De-aia erau ei buni, fiindca iti ofereau repede ce cauti. Well, not anymore!
Acum Google ne da telefoane si sisteme de operare. Mai nou, ne da Buzz in loc de Facebook. In curand o sa ne livreze pizza la domiciliu. Astia ori nu au citit cartile alea cu relevanta brandului, ori sunt speriati de moarte de viitorul care s-ar putea sa nu-i mai incapa. Fiti atenti, raspunsul nu va intarzia!

Blogurile nu mai sunt la moda...

... am citit eu pe undeva. Se face ca totul a inceput o data cu cresterea popularitatii site-urilor de socializare. Cel mai mult din cauza Fecebook. Ma intreb daca nu este un efect secundaer al Farm ville...
Acum stiti de ce nu am mai scris de mult pe aici. Mi-am pierdut vremea pe Facebook cu jocurile de acolo.
Ma rog, asta este o minciuna, dar e o explicatie indeajuns de buna incat sa fie acceptata. Cu scuze pentru absenta.
De acum, gata! Back in business!

Am devenit dependent

Am cam neglijat blogul in ultima vreme. Nu am timp de chestii lungi, nu am stiri in exclusivitate... Ma gandeam sa intru si eu pe twitter, sa ciripesc pe scurt. Dar mi-e lene si parca nu mai am chef de tehnologie. In ciuda faptului ca mi-e groaza si sa ma gandesc cum ar fi sa petrec o zi fara telefonul mobil.
Chiar, cum puteam sa traim pe vremea cand nu existau telefoane mobile?...